În perioada ianuarie august 1931 satul a avut personalitate juridică „Primăria satului Cocargeaua Nouă, comuna Cocargeaua(Borcea), județul Ialomița. În perioada septembrie 1931 -decembrie 1932 a aparținut de comuna Perișoru(I.Gh. Duca). În ianuarie 1933 se înființează cu statut de comună cu numele Cocargeaua Nouă. Începând cu aprilie 1939 se desființează din nou primăria și trece ca sat aparținător la comuna Perișoru(!.Gh. Duca) . În iulie 1941 se reînființează cu denumirea comuna Ștefan cel Mare, județul Ialomița, din anul 1950 face parte din raionul Fetești, regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și din septembrie 1960 din regiunea București. Din 1968, la reorganizarea adminitrativ-teritorială aparține de județul Ialomița până în 1981 când se înființează județul Călărași și comuna Ștefan cel Mare este transferată acestui județ și ca urmare a acestei măsuri pierde din teritoru și mai multe societăți).
Potrivit Legii nr. 2 din 1968 privind împărțirea administrativ teritorială – valabilă și astăzi cu modificarile și completările ulterioare – comuna Ștefan cel Mare a făcut parte din județul Ialomița, iar de la înființarea județului Călărași în ianuarie 1981 a fost arondată acestei unități administrativ teritoriale. În aprilie 1989 împreună cu alte patru comune din componența județului Călărași a fost desființată, satul Ștefan cel Mare fiind arondat comunei Perișoru. În ianuarie 1990 au fost reconstituite toate structurile de putere și administrative, comuna Ștefan cel Mare fiind reînființată în limitele ei actuale, având o suprafață de 2344 hectare din care intravilan 230,77 ha, potrivit
P.U.G. – lui aprobat prin Hotărârea nr. 49 din 03.11.2004 la care se adugă 68,36 ha cu funcțiuni de zonă unități agricole, industriale și depozitare, aprobate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 48 din 15.11.2012